Hreanul, cunoscut drept un condiment picant care însoțește diverse feluri de mâncare, este folosit de secole în Europa și ca plantă medicinală. Rădăcina de hrean are un conținut bogat de vitamina C (marinarii o luau cu ei în călătoriile lungi pentru a preveni scorbutul).
Hreanul este folosit atât în bucătărie cât și în medicina tradițională, fie sub formă de extract fie sub formă uscată sau sub formă de rădăcină proaspătă. Originar din Europa, era folosit pentru a trata infecțiile urinare, afecțiunile renale, durerile articulare, artrita, problemele respiratorii și întinderile musculare. Grecii considerau hreanul leacul tuturor relelor și erau de părere că greutatea lui merită plătită cu aur. Pe de altă parte, evreii îl considerau una dintre plantele care amintesc de momentul biblic al fugii din Egipt.
Hreanul și efectul anticancer
Potrivit unor serii de studii, unele substanțe din hrean au efect anticancer. Mai exact, izotiocianații și glucozinolații din rădăcina de hrean pot inhiba proliferarea celulelor canceroase. Mai mult, unii compuși din hrean, sinigrina de exemplu, pot acționa ca antioxidanți și au capacitatea de a combate efectele radicalilor liberi. Hreanul este util în prevenirea maladiilor canceroase ale plămânilor, colonului și stomacului. O altă enzimă conținută, peroxidaza, ajută la prevenirea afecțiunilor maligne ale pancreasului.
Hreanul este un aluat pentru sănătatea plămânilor
Hreanul este util în caz de gripă, răceli precum și alte probleme de respirație. Poate fi asemănat cu un antibiotic care are scopul de a trata infecțiilor sinuzale și bronșita. În plus de asta, are și efect diuretic și laxativ.
Hreanul este bogat în minerale și vitamine
Rădăcina de hrean conține vitaminele A, B1, B2 și C, săruri minerale de fier, calciu, potasiu, magneziu, uleiuri volatile și glicozizi sulfurați. Precum ceapa și usturoiul, hreanul are și el un miros înțepător și neplăcut care se datorează sulfurii de alil. Această substanță devine înțepătoare atunci când hreanul este tăiat iar noua substanță poartă numele de mirosină.
Hreanul – utilizări medicale
- Stimulează apetitul și secrețiile digestive
- Înlesnește digestia grăsimilor vegetale și animale
- Bun condiment pentru carnea bogată și peștele gras
- Prescris de specialiști tradiționaliști în medicină naturală pentru retenție de urină, litiază renală – puternice calități diuretice
- Tratează retenția de lichide și infecțiile urinare
- Stimulează transpirația (remediu pentru scăderea temperaturii)
- Are acțiune antibacteriană (vitamina C)
- Are calități expectorante, tratând tusea și bronșita
- Are efecte revulsive, producând încălzirea și înroșirea temporară a pielii, fiind util în tratarea afecțiunilor dureroase precum guta sau artrita
Hreanul – Compuși activi
Hreanul conține un ulei esențial care este bogat în compuși cu sulf cu miros dulce: glucozilinați. Acești compuși se găsesc doar în plantele care aparțin familiei muștarului și pot irita pielea, provocând arsuri sau bășici. Hreanul conține de 2 ori mai multă vitamina C decât lămâia, vitamine din grupul B și minerale precum fosfor, calciu, potasiu și fier.
Cataplasmă cu hrean pentru tratamentul durerilor reumatice și al artritei
Rădăcina proaspătă rasă de hrean se împrăștie pe un prosop de lână și se aplică pe zona afectată, peste o țesătură așezată pe piele, până zona se încălzește.
Discussion about this post