Tătăneasa tratează peste 100 de boli și afecțiuni – Folosită încă de pe vremea dacilor, vindecă infecțiile, gastritele, tumorile, fibroamele și […]

Tătăneasa este o plantă bine cunoscută și folosită încă din vremea dacilor. În ultimele decenii, tătăneasa a fost una dintre cele mai folosite plante pe plan mondial. În Elveția, țară cu mare tradiție în domeniul medicamentelor din plante, mai bine de jumătate din preparatele externe produse în ultimul deceniu au fost pe bază de tătăneasă. În prezent, industria cosmetică folosește intens alantoina, unul din principiile active cele mai importante ale tătănesei, nelipsit din creme de corp și deodorante.

Din nefericire, tătăneasa a fost mai puțin utilizată intern deoarece a fost una dintre primele victime ale războiului informațional dintre micile firme care produc medicamente din plane și marile concernuri farmaceutice. Acestea sin urmă au pornit o adevărată campanie de convingere a populației și a personalului medical, că plantele sunt cancerigene. Una dintre cele mai absurde teorii din istoria medicii.

Această teorie susține că o rădăcină de tătăneasă este periculoasă și recomandă în schimb tratamente cu otrăvuri cancerigene binecunoscute precum preparate cortizonice, diferite tranchilizante cu efecte mutagene. Vă prezentăm în cele ce urmează o descriere obiectivă a proprietăților terapeutice ale acestei plante, așa cum reiese din cazurile concrete, vindecate.

Tătăneasa – Efecte terapeutice

În medicina populară românească, tătăneasa are mai mult de 100 de utilizări atât intern cât și extern, intern, este folosită ca protector și cicatrizant în gastrită și ulcer gastric, ca antitumoral în cancer și tumori benigne, antiinflamator în bolile intestinului, emolient și regenerativ epitelial în traheite și faringite, antiseptic și antiinflamator în bolile de rinichi. Extern, este considerată a fi un adevărat panaceu care alină inflamațiile și grăbește vindecarea în dermatoze, închide și vindecă rapid țesuturile după contuzii și traumatisme.

Recoltare, păstrare, descriere botanică

Tătăneasa este una dinte cele mai răspândite plante medicinale din flora noastră, întâlnită mai ales pe câmpurile rămase necultivate și mai umede, la marginile de drum, pe terenurile virane și la marginile de pădure. Are o înălțime între 30-100 cm, frunzele de la bază sunt eliptice și spre vârf se îngustează, având forma de lance. Florile care apar din mai până în august sunt de culoare roșie-violacee iar rădăcinile pornesc dintr-un pivot scurt, ramificându-se sub pământ.

Recoltarea se face în lunile octombrie ș noiembrie sau martie. Se folosesc rădăcinile recoltate în perioada de repaus vegetativ iar cea mai eficientă metodă de recoltare este culegerea în timpul aratului, atunci când rădăcinile sunt scoase la suprafață de fierul plugului și pot fi adunate cu ușurință.

După recoltare, rădăcinile se spală în curent de apă rapid. Dacă sunt ținute mult în apă, mucilagiile se dizolvă și scade mult valoarea terapeutică a plantei. Se întind răsfirat la uscat, în locuri foarte bine aerisite și lipsite de umiditate. În anumite afecțiuni precum candidoza vaginală și dermatozele produse de ciuperci, se recomandă frunzele recoltate prin secerare în perioada înfloririi.

Tătăneasă pentru ulcer gastric sau duodenal, gastrită hiperacidă

Se recomandă o jumătate de linguriță de pulbere de tătăneasă de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Reduce aciditatea, favorizează cicatrizarea și protejează pereții stomacului. De regulă, se combină cu încă o jumătate de linguriță de pulbere dintr-o plantă aromatică aleasă după necesitățile pacientului: mușețel pentru persoanele iritabile, valeriană sau sunătoare pentru ulcere li gastrite care apar pe fond de anxietate, lavandă sau mentă pentru persoanele colerice, busuioc și obligeană pentru anxietate și depresie.

Tătăneasă pentru afecțiuni pulmonare și afecțiuni ale gâtului

Pentru infecții la nivelul gâtului, tuse, traheo-bronșită, bronșită, pneumonii trenante și tuberculoză pulmonară, se mestecă încet o bucățică de rădăcină de tătăneasă, lăsând principiile active emoliente și regenerative epiteliale să fie extrase de salivă și să ajungă astfel în zona gâtului. Rădăcina proaspăt are un gust neutru și plăcut și este deosebit de activă. Se va măcina în prealabil și se va mesteca minim 15 minute înainte de a fi înghițită. Se recomandă consumul a 3 fragmente de rădăcină proaspătă pe zi, cu lungimea de 2-3 cm sau 3 jumătăți de linguriță de tătăneasă uscată pe zi.

Această plantă are capacitatea de a stimula eliminarea secrețiilor toxice din arborele bronșic și din plămâni și de a stimula refacerea țesuturilor afectate de infecție.

Tătăneasă pentru infecții intestinale, diaree, dizenterie

Planta normalizează tranzitul intestinal și oprește progresul bolii prin precipitarea proteinelor din conținutul intestinal. Se recomandă câte un pahar din extrasul apoi obținut prin macerare sau decoct, înainte cu 15 minute de fiecare masă și ori de câte ori este nevoie.

Tătăneasă pentru infecții urinare și renale, pietre la vezica urinară și la rinichi

Prin conținutul de mucilagii, tătăneasa favorizează relaxarea țesuturilor, diminuează starea de inflamație și oprește hemoragia. Se recomandă sub formă de extract apos, împreună cu alte plante precum ienupăr (antiinfecțios), mesteacăn și merișor (anti-litiazice), câte 1 linguriță rasă din fiecare plantă.

Tătăneasă pentru fibrom și adenofibrom mamar și uterin, chisturi ovariene, polipi stomacali și intestinali

Nenumărați pacienți au reușit să scape de periculoasele intervenții chirurgicale folosind tinctura de tătăneasă împreună cu extractul apos antitumoral pe bază de tătăneasă. Se recomandă 1-2 lingurițe de tinctură în apă de 3 ori pe zi pe stomacul gol, până la vindecarea completă. Extractul apos antitumoral se bea în trei reprize pe parcursul unei zile.

Concomitent cu tratamentul cu tătăneasă, este foarte important și regimul alimentar lipsit de carne și de alcool, și consumul în mod special de țelină, morcov și pătrunjel. Tratamentul durează 40 de zile.

Tătăneasa și cancerul

Se recomandă un tratament cu extractul apos antitumoral cu care se țin cure a câte 40 de zile cu 10 zile pauză între ele. În paralel, se recomandă alimentația postului negru, crudivoră. Acest tratament se recomandăă și pentru cancerul cu metastaze.

Tătăneasă pentru tratamentul post operator al cancerului la gât

Se pregătește un preparat din 300 g tătăneasă rasă și 500 g de miere. Rădăcina se culege proaspătă, primăvara sau toamna, deoarece doar atunci conține alantoină, o substanță foarte activă în lupta împotriva cancerului. Se spală bine cu o periuță fără a se curăța de coajă. Planta introdusă în miere se amestecă zi de zi cu o lingură de lemn și după 3 săptămâni preparatul este gata. Se administrează câte 1 linguriță pe zi, între mese, în așa fel încât să rămână pe gât, la locul unde a fost operat.

Tătăneasă pentru tratamentul cancerului la gât neoperat

Se prepară un macerat din 300 g usturoi pisat, 500 g rădăcină rasă de tătăneasă proaspătă, 50 g sânziană galbenă mărunțită, 1 L de alcool diluat de 75 grade. Se lasă la macerat timp de 100 zile după care se strecoară și se ia câte 1 linguriță mică cu miere, de 3 ori pe zi. Se înghite încet și lent, pentru a „spăla” cât mai bine gâtul.

Tătăneasă pentru gută și hernie

Se prepară un macerat dintr-o linguriță de rădăcină de tătăneasă mărunțită sub formă de pulbere, care se lasă timp de 24 de ore într-o cană de apă la temperatura de 18-21 grade. Se consumă nefiltrată, câte 3-4 cești pe zi. De asemenea, pe durata tratamentului se ține o cură cu crudități care trebuie să reprezinte 70% din alimentele consumate zilnic. Se recomandă și sucul de morcovi, mere, sfeclă roșie: au efect de drenare hepatică. Pe o perioadă de câteva luni se va evita carnea, alcoolul, margarina și zahărul.

Tătăneasă pentru tumori exteriorizate, contuzii, cancer de piele, traumatisme minore leziuni anale și vaginale produse de folosirea irigatorului

Se aplică un unguent de tătăneasă pe locurile afectate, de 2-3 ori pe zi, cu blândețe. În cazul în care există infecții, se recomandă fie spălături cu decoct, fie aplicații cu pastă de tătăneasă.

Tătăneasă pentru hemoroizi, fisuri anale, panarițiu

Pentru panarițiu, se prepară un terci de rădăcină de tătăneasă (se macină un pic de rădăcină foarte bine uscată, cât să iasă 1 linguriță de pulbere care se pune într-o ceașcă mică și peste care se toarnă un pic de apă fierbinte și câteva picături de ulei și se amestecă bine). Terciul astfel obținut se întinde într-un strat gros pe o bucată de tifon și se învelește degetul afectat. A doua zi se prepară un ceai de gălbenele (infuzie: 1 linguriță de pulbere la 1 cană cu apă) sau ceai de tătăneasă la rece (2 lingurițe de pulbere de rădăcină la 250 ml de apă, lăsată deoparte 12 ore). Se încălzește ușor, se strecoară și se ține degetul cu tot cu pansament în acest ceai până tifonul se înmoaie. Se scoate pansamentul vechi, se pune unul nou și se repetă procedeul cu terciul. Tratamentul durează aproximativ 1 lună iar la final pielea de pe degetul afectat se va lua dar se va regenera repede.

În caz de fisuri anale și hemoroizi, se fac aplicații locale cu terci de rădăcină de tătăneasă și când gravitatea afecțiunii permite, se fac și băi de șezut cu ceaiul preparat la rece din tătăneasă.

În caz de arsuri, arsuri chimice, leziuni produse de aplicarea de soluții chimice, luxații, entorse și fracturi, de aplică pasta de tătăneasă pe zonele afectate.

În caz de ulcer de gambă, inclusiv ulcer varicos, leziuni ulcerate în general și escare, se pun cataplasme cu pastă de pulbere de tătăneasă care se țin minim 1 oră.

Extract apos de tătăneasă prin macerare și decoct: se lasă la macerat 2 linguri de pulbere de tătăneasă într-o cană cu apă, de seara până dimineața după care se filtrează și se pune deoparte. Pulberea umezită cu apă care a rămas se fierbe în altă cană de apă timp de 1 minut, se lasă la răcit după care se combină cele două preparate.

Extract apos antitumoral: se lasă 2 linguri de rădăcină de tătăneasă (bucăți) de seara până dimineața la macerat într-un pahar cu apă. În alt pahar se pun la macerat în apă: 1 linguriță de pulbere de frunze de nuc, 1una de pulbere de coada șoricelului, una de pulbere de mușețel și o jumătate de linguriță de pulbere de rostopască. Dimineața se filtrează ambele macerate și tătăneasa rămasă se pune la fiert pe foc mic cu o cană de apă. După 20 de minute de fiert se ia de pe foc și se adaugă restul de plante rămase după filtrare și se lasă la infuzat timp de 10-15 minute. se strecoară și se combină cele două macerate reci. Cu plantele rămase de la infuzie se pun comprese pe locul afectat.

Unguent de tătăneasă

Unguentul se prepară din 5-6 linguri de unt clarificat amestecate foarte bine, la rece, cu 2 linguri de pulbere de tătăneasă măcinată fin și cernută de 2 ori. Se aplică pe zonele afectate de 3 sau 4 ori pe zi.

Pastă din pulbere de tătăneasă

Se amestecă 1-2 linguri de pulbere de tătăneasă cu apă călduță până se formează o pastă care se întinde pe locul afectat și se ține timp de 1-3 ore. Pentru arsuri termice, această pastă se prepară cu zer, iaurt sau smântână în loc de apă.